Hidrografie

Reţeaua hidrografică este deasă şi uniform răspândită; râurile mari îşi captează afluenţii din întinse bazine hidrografice. În afară de apele curgătoare, găsim şi un complex glaciar ale cărui rămăşiţe sunt răspândite în majoritatea circurilor: lacurile glaciare. Mai întâlnim uneori şi lacuri de altă provenienţă, din care trebuiesc amintite lacurile de baraj şi cele nivale.

Reţeaua hidrografică a munţilor Parâng aparţine bazinelor Jiului şi Oltului. Bazinul Jiului are o suprafaţă de 10469 km2. Jiul este râul central al Olteniei şi are lungimea de 348 km. El se formeaza la Iscroni (556 m altitudine), din unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est, primul adunându-şi apele din munţii Retezat şi Vîlcan, iar ultimul din munţii Parâng şi Şureanu. Latoriţa este afluent al Lotrului, cu suprafaţa de 201 km2 şi lungime de 29 km. Izvorăşte de sub şaua Ştefanul (1820 m altitudine) şi străbate un uluc glaciar larg până aproape de Cascada Dracului(1450 m altitudine). Se varsă în Lotru la Gura Latoriţei (550 m altitudine).

Bazinul Gilortului are o suprafaţă de 1348 km2, şi lungimea de 116 km. Drenează principalele cursuri de apă din flancul sudic al Parângului. Gilortul izvorăşte de sub Parângul Mare (la 2340 m altitudine) şi, după un lung traseu intramontan cu chei, repezişuri, cascade - iese la Novaci (460 m altitudine). Afluenţii săi cei mai importanţi sunt : Blahniţa, Cărpinişul, Alunişul, Galbenul. Toţi afluenţii se varsă în Gilort în afara limitelor montane.

Bazinul Lotrului are suprafaţa de 1024 km2, lungimea 76.6 km. Este un râu intramontan, care se formează la 1770 m altitudine, din unirea pâraielor Câlcescu şi Zănoaga Mare, coborând spre nord în trepte glaciare apoi străbătând o mică cheie în dreptul muntelui Cărbunele. De la Obărşia Lotrului îşi shimbă brusc cursul spre est, ieşind din ţinutul munţilor Parâng. Afluenţii Lotrului în zona de obârşie sunt: Găuri, Huluzul, Groapa Seacă, Pravăţul şi Iezerul, Cărbunele, Mirăuţul.

Pe lângă bogăţia deosebită a apelor curgătoare, munţii Parâng adăpostesc 22 de lacuri mai importante, 18 lacuri mai mici şi peste 25 de ochiuri de apă, în marea lor majoritate de origine glaciară. Prin acest număr de lacuri, Parângul se situează pe locul trei în ierarhia Carpaţilor românesti. Lacurile glaciare pot fi grupate astfel: cele din bazinul Jieţului, cele din bazinul Lotrului, cele din bazinul Latoriţei, din bazinul Gilortului, alte lacuri naturale. În afară de acestea, în Parâng se mai întâlnesc şi lacuri cu caracter nival, pe creastă (ex. Lacul Ciobanu, lacul de la vest de Vf. Micaia, Tăul Porcului etc.).