Vegetaţia prezintă în munţii Parâng o etajare în funcţie de zonele climatice.

Zona pădurilor de foioase (500-1400 m altitudine, pe versanţii sudici şi 500-1200 m altitudine pe versanţii nordici) are în componenţa sa predominant stejarul (Quercus robur) şi carpenul (Carpinus betulus), în partea inferioară a etajului, şi fagul (Fagus silvatica), frasinul de munte (Fraxinus ornus) şi mesteacănul (Betula verrucosa) etc. In fânaţe, alături de păiuş (Agrostis tennuis) apar gladiolele sălbatice (Gladiolus imbricatus) sau planta insectivoră roua cerului (Drosera rotundifolia), iubitoare de locuri umede. In locurile umbroase se întind tufe de ferigi (Dryopteris filixmas) şi feriguţe (Polypodium vulgare).

 

Zona molidului, restransă pe versanţii sudici (1200-1800 m altitudine) şi mult mai extinsă pe cei nordici (1000-1750 m altitudine), este dominată de molid (Picea abies). In văile mai adăpostite este răspândit şi bradul (Abies alba). In valea Latoriţei este ocrotit un frumos pachet de larice (Larix decidua). Pajistile din zona molidului sunt acoperite mai ales cu ţepoşica (Nardus strica) şi păiuş roşu (Festuca rubra). In apropierea cabanei Rânca pot fi întâlnite suprafeţe de ierburi între care se află păştiţa (Anemone ranunculoides), floarea paştelui (Anemone nemorosa), pulmonariţa (Pulmonaria officinalis), etc. In luminişuri şi poieniţe întâlnim muşchiul de turbă (Sphagnum acutifolium), feriga, crinul de pădure (Lilium margaton), afinul (Vaccinium myrtillus) etc.

Zona golului de munte (1750-2159 m altitudine) este ocupată de pajişti subalpine şi alpine, iar deseori, mai ales pe flancurile nordice, de grohotişuri şi stâncării. In această zonă predomină plantele erbacee: ţepoşica, păruşca (Festuca supina), iarba mieilor (Agrostis rupestris). Frumuseţea locurilor este sporită de tufărişurile viguroase de jneapăn (Pinus mugho), smârdar (Rhododendron kotschyi), afin, merişor (Vaccinium uliginosum) etc.

Jnepenişuri întinse, adevărate baraje vegetale între păduri şi golurile alpine, se aştern pe treptele mijlocii ale căldărilor Mija, Slivei, Roşiile, pe muntele Ciobanul sau pe Coasta lui Rus Mică, în Zănoaga Verde, în căldarea Cîlcescu etc. Aici, jneapănul a fost mai puţin distrus, dar nu acelasi lucru se poate spune despre şi despre coastele muntelui Muntinului şi ale muntelui Iezerul Latoriţei, unde distrugerea jnepenişului a adus locurile într-o stare deplorabilă.

Pe înălţimile Iezerului, Mohorului, Pietrei Tăiate îşi etalează florile plantele pitice: ochiul găinii (Primula minima), ventriceaua (Chrysanthemum alpinum) etc. In afara bogăţiei de smîrdar şi jnepeniş care îmbracă stâncăriile şi ocrotesc pajiştile din preajma locurilor Cîlcescu, Păsări, Setea Mare, aici mai cresc vuietoarea (Empetrum nigrum), angelica (Angelica urchangelica), iar pe calcarele din muntele Găuri apare şi floarea de colţ (Leonthopodium alpinum).

În acest sit se află unica staţiune sigură din ţară în care apare specia balcano-dacică Potentilla haynaldiana, alături de alte specii saxicole de origine daco-balcanică, cu care conturează cenoze saxicole de o deosebită importanţă pentru această zonă deoarece ele se întâlnesc numai în unele masive muntoase din Balcani.

 

IN CONSTRUCTIE

Vegetaţia prezintă în munţii Parâng o etajare în funcţie de zonele climatice.

Zona pădurilor de foioase (500-1400 m altitudine, pe versanţii sudici şi 500-1200 m altitudine pe versanţii nordici)are în componenţa sa predominant stejarul (Quercus robur) şi carpenul (Carpinus betulus), în partea inferioară a etajului,

Read more: Mediul Biotic

Munţii Parâng reprezintă sectorul cel mai înalt şi cel mai spectaculos al munţilor dintre Olt şi Jiu în Carpaţii Meridionali. Culmea principală a Munţilor Parâng, orientată pe direcţia est-vest, atinge altitudinea maximă în vârful Parângul Mare (2.519 m), ea cuprinzând şi cele mai importantepiscuri. Legătura cu creasta principală carpatină începe din Vf. Coasta lui Rus (2306 m)

Read more: Descrierea ariei

 

 

Read more: Sit ROSCI0188 Parâng

Page 2 of 2